Decarbonizarea unui motor este metoda prin care sunt eliminate depunerile care s-au format în timp pe unele piese interne. În mod special, este vorba despre calamina depusă pe componentele motoarelor diesel.

După ani si kilometri de utilizare a motorului, calamina începe să facă probleme, mai ales când este depusă pe supape, sonde şi alte elemente ale motorului. Începe să crească consumul de combustibil, maşina nu mai trage in parametri normali sau începe să aibă fluctuaţii de relanti.

Prin procesul de decarbonizare aceste depuneri pot fi eliminate.

Depunerile de calamină sunt, în cea mai mare parte, compuşi ai carbonului într-o stare foarte rezistentă la combustie. Aceste depuneri au loc mai ales în cazurile când maşinile sunt utilizate preponderent în oraş, unde motorul nu are timp să ajungă la parametri optimi de funcţionare.

Metoda de curăţare chimică, la care se folosesc diverse soluţii chimice sau aparate speciale care se conectează la sistemul de admisie al motorului. În această categorie intră şi curăţarea cu apă sau prin oxi-hidrogen. Practic se pulverizează în admisie o anumită cantitate de lichid, în timp ce motorul este cald şi rulează, iar aburul generat dislocă depunerile de carbon şi le îndepărtează prin evacuare.

Decarbonizarea este un indicator de intretinere, de preventie a defectiunilor care apar datorita colmatarii motorului si se recomanda a se executa pe motoarele fără probleme pe sistemul de injectie sau care au coduri de defectiune prezente.

Eficacitatea acestei metode şi implicaţiile pozitive şi negative sunt discutate peste tot, dar dacă operaţiunea este realizată incorect, şansele ca motorul să fie distrus sunt foarte mari. Pentru curăţarea cu oxi-hidrogen, se foloseşte un aparat care generează o anumită cantitate mixtă din aceste gaze. Acest amestec este introdus în admisie iar mai departe povestea este aceeaşi ca la varianta folosirii apei. Teoretic, compozitia de hidrogen şi oxigen ar trebui să ajute la arderi complete ale combustibilului în cilindrii şi astfel eliminarea depunerilor prin evacuare.

Pima metodă este aceea de curăţare chimică, la care e folosesc diverse soluţii chimice sau aparate speciale care se conectează la sistemul de admisie al motorului. În această categorie ar intra şi curăţarea cu apă sau prin oxi-hidrogen. Practic se pulverizează în admisie o anumită cantitate din lichidul magic, în timp ce motorul este cald şi rulează, iar aburul generat astfel în cilindrii se presupune a disloca depunerile de carbon şi îndepărtarea acestora prin evacuare. Eficacitatea acestei metode şi implicaţiile pozitive şi negative sunt discutate peste tot, dar dacă operaţiunea este realizată incorect, şansele ca motorul să fie distrus sunt foarte mari. Pentru curăţarea cu oxi-hidrogen, se foloseşte un aparat care generează o anumită cantitate mixtă din aceste gaze. Acest amestec este introdus în admisie iar mai departe povestea este aceeaşi ca la varianta folosirii apei. Teoretic, compozitia de hidrogen şi oxigen ar trebui să ajute la arderi complete ale combustibilului în cilindrii şi astfel eliminarea depunerilor prin evacuare.

A doua metodă este cea de curăţare mecanică, care presupune îndepartarea pieselor motorului ce trebuiesc curăţate, şi efectiv frecarea suprafeţelor acestora pană la eliminarea depunerilor. Curăţarea mecanică este mult mai scumpă deoarece presupune mai mult timp alocat procedurii şi implicit manopera celui care o realizează. Ambele variante, dacă sunt realizate corect, promit o revigorare a motorului. Specialiştii susţinh, însă, că motoarele fabricate astăzi sunt extrem de avansate, iar combustibilul este ars în interiorul unui motor complet şi mai eficient decât înainte. În cazul în care arderea se face complet, nu va exista depozit de carbon, prin urmare nu este necesară nici o “decarbonizare”. La eficienţa motoarelor de azi contribuie şi uleiurile folosite care conţin foarte mulţi aditivi speciali tocmai pentru a le menţine curate.